Dania obligatorie

Unul din principiile importante ale Islamului este cel conform caruia totul II apartine lui Dumnezeu, ceea ce inseamna ca omul detine orice forma de avere numai cu titlu administrativ. Dania obligatorie sau zakat semnifica, prin urmare, atat „purificare”, cat si „dezvoltare”, „progres”. Averile noastre sunt curatite prin gestul de a pune deoparte o parte pentru cei nevoiasi, in general pentru comunitate. Asemenea altoirii vitei de vie, aceasta reducere a valorii va fi insotita de mediu social echilibrat, ceea ce va favoriza o noua sporire a sa.

Fiecare musulmani isi calculeaza in mod individual zakat-ul. Aceasta inseamna plata anuala a unui procent de 2,5% din valoarea totala a activului detinut, din care se deduc anumite plati pentru nevoile personale de baza. Zakat-ul este un concept unic, comparabil cu alte forme de danie in ceea ce priveste redistribuirea avutiei in cadrul societatii; in masura in care este aplicat in mod corect, elimina efectiv gradul de saracie al populatiei.

Dumnezeu a pus un mare accent pe satisfacerea nevoilor sociale, spunandu-ne in Nobilul Coran :

Cei care daruiesc din bunurile lor [milostenie] noaptea si ziua, in taina si fatis, au rasplata lor de la Domnul lor si ei nu au a se teme si nici nu vor fi ei mahniti (2 : 274)

Se asteapta, astfel, de la fiecare musulman oferirea acestei danii obligatorii, caritatea in Islam putand lua, insa, multiple forme. Profetul Muhammed a spus, „Chiar si intampinarea fratelui tau cu fata luminoasa, inseamna caritate”. Si a spus, in continuare, ca atunci cand cineva nu are nimic de oferit, poate sa stea departe de Satana, acest gest al sau desemnand tot o fapta de caritate.